vineri, 3 octombrie 2008

Corina Chiriac nu are niciun conflict cu Angela Similea

- Doamnă Corina Chiriac, de ce n-aţi cântat la Festivalul Cerbul de Aur?
- Cu câteva zile înainte de festival, Angela Similea, cu care am o relaţie de amiciţie veche, m-a sunat într-o seară, revoltată că cineva a scris că din cauza ei eu nu cânt la “Cerb”. Am rămas cu gura căscată, fiindcă ocupată cu ale mele, nu ştiam despre ce vorbeşte. Angela mă cunoaşte şi ştie că dacă spun că nu ştiu nimic înseamnă că aşa este. Drept pentru care, mi-a explicat că cineva din TVR a decis ca festivalul să înceapă în forţă cu un mega-show susţinut de toţi soliştii care au concurat şi au câştigat vreodată un “Cerb”. Mi-a mai spus că se repeta deja de câteva zile şi că, iată, cineva a scris că eu nu particip din cauză că ea, Angela, ar fi impus condiţia ca eu să nu apar. Revoltată, spunea că va da în judecată acel ziar. Fireşte, sunt tentată să o cred pe Angela, dar mi-am amintit că fusesem invitată la Braşov să mi se ofere o diplomă şi o medalie…. Conversaţia cu Angela a fost, ca de obicei, agreabilă, ne-am căinat amândouă de vicisitudinile celebrităţii, şi am concluzionat că lumea are nevoie de poveşti, şi că eventuala rivalitate dintre noi două place enorm. A fost util telefonul Angelei că m-a informat, dar efectul a fost că m-am enervat. Nu pe ea, ci pe situaţie. M-am întrebat de ce nu m-a invitat nimeni să cânt la locul meu printre câştigătorii unui trofeu care tronează în casa mea, alături de alte premii obţinute în cariera de artistă. Da, sunt orgolioasă în ce priveşte cariera mea. Fără impresari, fără publicitate, ajutată doar de steaua mea norocoasă, am cântat pe mari scene din Europa. Îmi pare rău dacă sună prost, dar aceste succese trebuie recapitulate, altfel se aşterne uitarea.
- Şi totuşi aţi fost la Braşov...
- Da, să-mi iau diploma şi să retrăiesc pentru o seară ediţia din 1971 a festivalului, când am luat un “Cerb”, dar m-am dus gata montată şi enervată. Culmea e că mă bat pentru nişte principii, şi de asta am dedicat diploma mea şi medalia lui Dan Spătaru, care nu a fost niciodată invitat în recital la Cerb, tocmai el, cel mai iubit interpret român de muzică uşoară! Am adus la festivitate “Cerbul”, obţinut în 1971, tocmai ca să le amintesc celor care m-au ignorat că au făcut o gafă, şi că nu las pe nimeni să mă calce în picioare. Seara de decernare a diplomelor a fost jalnic organizată, parcă se dorea doar bifarea unui eveniment. Parcă-mi parea rău că m-am dus la Braşov. Dar, mi-am zis, hai, să văd acest super-show de la care, cu atâta regret, lipseam. Ni s-au dat invitaţii cu locuri, dar rândul pe care trebuia să stăm nu exista…. M-am enervat din nou. M-am întors la hotel şi am văzut în linişte spectacolul, dar nu mi-a plăcut. Consider că nici unul dintre colegii mei prezenţi pe scenă nu a fost pus în lumina pe care o merita. Nu mi-a plăcut nici fundalul de decor, extrem de obositor de privit, dăunător prim-planurilor artiştilor. Unii mă vor urî pentru afirmaţia mea, dar cred sincer că anumite lucruri trebuie din când în când spuse, ca să se schimbe ceva în bine dacă se mai poate. Costă enorm de mult un asemenea festival şi atunci măcar să se facă bine. Artiştii nu au coborât o scară a vedetelor, aşa cum este tradiţia marilor show-uri americane, nu au fost prezentaţi de nimeni, şi au cântat puţin, nu pe măsura valorii lor. Nu aşa trebuia, în opinia mea, să arate omagierea celor care au luat un Cerb, mai ales că toţi sunt foarte buni, şi puteau dovedi asta cu prisosinţă. Revenind la Angela Similea, cine ar putea crede că m-a sabotat pe mine tocmai ea care, în ciuda popularităţii, a vocii pe care o păstrează nealterată, nu a cântat decât jumate de melodie? De ce au cântat toţi soliştii aşa de puţin, de amestecat, de prost auzit? Poate că în Piaţa Sfatului să fi fost altfel, dar la tv show-ul a arătat rău. Putea fi un super-show, cu atâtea voci. Nu-mi mai pare rău că n-am fost invitată, că dificilă cum am devenit, probabil mă retrăgeam încă de la repetiţii. Îmi iubesc până la idealizare meseria, am apucat să o învăţ şi să o practic făcând orice efort pentru reuşita unui show, dar asta se întâmpla când arta avea altă eleganţă de a pune în valoare un artist.
- Pe plan personal, consideraţi că aţi pierdut dedicându-vă carierei ?
- Da, am pierdut. Am luat din fiecare iubire începutul, adică partea cea mai frumoasă. Mai devreme sau mai târziu m-ar fi dezamăgit probabil orice iubire, şi abia atunci aş fi regretat că nu m-am dedicat carierei, aşa cum a păţit mama.
- Pregătiţi un al doilea volum din cartea dvs. autobiografică "Buscando l'amor"?
- Categoric îmi voi aminti de anii care au trecut şi voi dori să povestesc altora parte din amintirile mele. Nu cred că va mai fi vorba despre un volum de poezie şi proză, pentru că am atâtea de povestit... Ar trebui să iau din nou o vacanţă ca să scriu. Asta rămâne după o carieră, să-ţi povesteşti amintirile, evocând mai ales oamenii alături de care te-ai format, pe care i-ai iubit sau nu, şi care ţi-au influenţat viaţa.

 

Sursa : independent

1 comentarii:

Iustina spunea...

Fireste ca nu este nicio rivalitate intre cele doua dive, fiecare a avut si are locul ei. "Disputa" dintre ele doua a fost exact asa cum afirma d-na Corina Chiriac una creata de fani, care a placut publicului, acum depinde si de publicul care a savurat asa ceva.
Cat despre prietenia celor doua doamne, ma bucur enorm ca a existat si ca exista o astfel de prietenie, care vine din apreciere, respect si iubire.

Trimiteți un comentariu

Lasa-ti impresiile aici

Introdu adresa ta de email aici, si vei primi ultimile noutati:

Delivered by FeedBurner